Descoperă

[descopera][bleft]

Dezvoltare personală

[dezvoltare%20personala][bleft]

Social

[social][bleft]

Spiritualitate

[spiritualitate][bleft]

Psihologia controlului

Dacă nu te supui... controlului, dacă eşti un radical, e puţin probabil să fii iubit. Dacă nu te supui normelor sociale, eşti tratat ca un străin.
Psihologia controlului

Despre sisteme de control psihologic vom discuta în această serie de articole formată din patru părți.

Încă mai există o mulţime de interdicţii sociale pentru astfel de oameni şi pentru cei care tulbură apele. Încă de când suntem foarte tineri, de fapt, suntem învăţaţi să venerăm autoritatea, fiindcă asta e cheia supravieţuirii unui copil.
Dar, ca adulţi, nu mai trecem prin vreo tranziţie care să te înveţe cum să gândeşti pentru tine şi, ca atare, suntem mereu într-o stare de adolescenţă extinsă.
Luăm toate acele chestii, fie că vorbim despre televiziune sau despre educaţie, şcoli, profesori, luăm tot acest sistem şi-l introducem în subconştient. Şi, apoi, intervine principiul GIGO: "Gunoi Introduci, Gunoi Obţii" (Garbage in, garbage out).

Noi, pur şi simplu, în acel limbaj de programare, ne-am îngrădit propria putere, acceptând toate aceste credinţe, de parcă ar fi reale, fie că vorbim despre Pământul plat al lui Columb, fie despre ideea că nu sunt suficient de bun, ca să fiu sau ca să fac ceea ce am visat să fac. În măsura în care individul pierde semnificaţia adevăratei libertăţi, pentru el însuşi, controlul mental funcţionează.

Aceasta este bătălia şi lupta continuă:
  • Ce înseamnă libertatea mea pentru mine?
  • Ce înseamnă, cât de departe merge, cât de greu este s-o atingi?
Indivizii au, deja, drepturi, fiindcă s-au născut cu ele. Sunt inerente, intrinseci, fac parte din structura sa. Este tragic că şi-au pierdut sentimentul importanţei lor, ca indivizi, ca indivizi separaţi, fiindcă nu suntem animale.

Suntem indivizi ce am fost creaţi după chipul lui Dumnezeu. Şi, ca atare, fiecare este născut în această structură de control, fiecare este născut sub autoritatea cuiva, în această situaţie. Dar, numai fiindcă există o autoritate care ia decizii pentru tine, la momentul când eşti prea tânăr ca să ai grijă de tine, nu înseamnă că trebuie să ţii seama mereu de autoritate, toată viaţa.

Fatalism, defetism, ceea ce Bob Marley denumea sclavie mentală, despre acest lucru uriaş cânta, cum să ne emancipăm din sclavia mentală.

Oare am ajuns într-o asemenea stare de sclavie, încât suntem irecuperabili?

Psihologia controlului
Dacă laşi totul cam la voia întâmplării şi devenii apatic în privinţa asta, te pui în situaţia de a fi controlat. Aşa cum ştiţi, există unii oameni cărora nu le pasă, există alţii care nu ştiu şi nu vor să ştie.
Este foarte înfricoşător, dacă analizezi asta, fiindcă înţelegi că eşti obligat să faci ceva în privinţa asta. Şi, după cum ştiţi, oamenii muncesc din greu, zilnic, şi nu vor decât să se relaxeze şi să se bucure de viaţă.
Am stabilit un cadru ce funcţionează bine, în genere.

Oamenii acceptă acest contract cu societatea.

Acel contract le permite să respecte anumite reguli şi să se aştepte la anumite rezultate, în baza investiţiei de a lucra între limitele impuse de contract. Fiinţe umane îşi stabilesc obiceiuri. La un anumit moment al vieţii, mulţi dintre noi realizăm că vieţile pe care le trăim nu sunt cele pe care ni le-am imaginat, ci, mai degrabă, vieţi care reflectă imaginaţia altora, de parcă am fi actori fără voie, supuşi scenariului altcuiva.
Oare chiar jucăm rolurile artificiale create de alţii, care ne-au exploatat, cu succes, minţile, prin intermediul obiceiurilor noastre?

Pentru a răspunde acelei întrebări, cineva trebuie să afle cum pot fi exploatate minţile indivizilor prin intermediul unor sisteme de control psihologic.
Oare obiceiurile, cărora li se supun fiinţele umane, sunt în conflict direct cu necesităţile supravieţuirii lor şi prosperităţii lor în această lume?
Implicaţiile enorme ne împiedică, pe mulţi dintre noi, să punem aceste întrebări simple şi să găsim răspunsuri relevante, pentru traiul nostru cotidian. Dacă nu opunem rezistenţă tuturor informaţiilor diferite care ne ies în cale, sub orice formă, şi nu ne folosim propriile minţi, înlocuind ceea ce vrea altcineva să credem, în cele din urmă, societatea se va umple numai cu automate, roboţi.

Sistemul se protejează singur.

Dacă nu te supui îndoctrinării sale, până la saturaţie, şi nu-i adopţi toate "valorile", nu i te poţi adapta. Fiecare trebuie să afle şi să se gândească, serios, de ce s-a ajuns atât de departe. Fiindcă toate se întâmplă atât de repede, trebuie să conduci jocul, fiindcă ei îl conduc acum.
Oamenii se lasă subjugaţi de acest control, fiindcă s-au născut sub influenţa lui, iar tiranii şi "inginerii sociali" ştiu cum să amplifice, treptat, manipularea şi dominarea, oprimarea, astfel încât oamenii să nu le recunoască existenţa, vreodată.

Este ca-n veche poveste cu broasca şi apa ce fierbe.

Dacă arunci o broască în apă fierbinte broasca va sări afară. Dar, dacă o pui în apă rece, dai foc şi încălzeşti apa, treptat, nu-şi va da seama.

Totul are mult de-a face cu psihologia de grup şi se rezumă la John Dewey, care ura individul. El ura individualismul brut al americanilor şi a vrut să scape de el. Şi Carnegie a fost implicat profund în asta şi chiar a vorbit despre eliminarea lui.

Deci, cred că atunci când eşti redus la a fi membrul unui grup, al unui colectiv, fie prin educarea sensibilităţii, obligatorie pentru profesori, fie prin comportamentul propriei comunităţi, fiindcă avem o comunitate orientată către un sistem poliţienesc, atunci poţi primi o medalie, dacă faci o faptă bună.

Ei bine, faci parte din acelaşi colectiv cu poliţia.

Aş spune că, în următorii 50 de ani, dacă mari mase de oameni nu se vor opune, la modul conştient, controlului mental, global, exercitat în cadrul societăţii, vom vedea tot mai mulţi oameni care chiar vor semăna cu androizii.

Oamenii îşi fac asta cu mâna lor.

Analizând nebunia acestei lumi este prea periculos ca eu să spun adevărul sau să spun ce cred, cu adevărat sau să exprim ceea ce simt, de fapt. Este mult mai bine dacă-mi fabric o personalitate complet artificială şi dacă stau la locul meu şi rămân pasiv - aşa merg lucrurile.

Ideea e a unui joc pe termen scurt, renunţând, în esenţă, la libertăţi.

Renunţarea la libertăţi nu e o idee bună, niciodată.

Încă din vremuri străvechi, mici grupuri de fiinţe umane au impus limite artificiale, circulare, în minţile supuşilor lor, în decursul istoriei. La modul tradiţional, limitările sunt imprimate în conştiinţa colectivă, prin folosirea vicleană a limbajului, instrucţiunilor şi mass media, în scopuri de cucerire, coeziune socială şi ordine autoritară, exploatând "resursele umane" ale populaţiei globale.

Istoria umană cuprinde poveşti fără număr, indiferent de epoca în care se întâmplă să trăiţi şi elementul comun al acestor poveşti este cel al luptei dintre stat, indiferent de forma sa de organizare şi individ, statul al cărui scop este de a exploata şi subjuga individul, cu sau fără voie, integrându-l în colectivul său.

Caracteristica autorităţii este cea a unui sistem prădător, care priveşte individul, în esenţă, ca pe o unitate energetică. Prima formă de control mental datează încă din preistorie şi, pur şi simplu, exista o clasă de preoţi, care a dezvoltat tehnologii bazate pe ierburi şi leacuri, valoroase pentru trib.
Curând, clasa preoţească, care a început să studieze cerul şi producerea eclipselor de Soare sau de Lună, a spus: "Hei, soarele nu va mai reveni, astăzi, decât dacă mă faci rege sau dacă-mi oferi controlul deplin."
Şi oamenii au spus:
  • "Ok, am văzut eclipsa, chiar atunci când ai spus că va fi, şarpele a înghiţit Soarele şi Luna. Ce vrei de la noi?
  • Vreau să sacrifici, pentru mine, primul tău născut."

Fiecare cultură a făcut asta. Orice cultură, într-un moment sau altul, solicită sacrificii umane, fiindcă vorbim despre stat sau clasa preoţească solicitând fidelitate şi supunere absolută, totală.

Controlul mental a existat încă din zorii omenirii.

Numai metodele s-au schimbat. Elitele au ştiut, întotdeauna, că "dacă putem controla minţile oamenilor, atunci îi controlăm pe ei". Numai tehnologiile s-au schimbat. E acelaşi program, care nu s-a oprit niciodată. Sun Tzu, în opera sa, "Arta războiului", vorbeşte despre faptul că, dacă îţi poţi înţelege inamicul atât de bine, încât să-i poţi controla psihicul, practic l-ai învins înainte de a pune măcar piciorul pe câmpul de luptă şi atunci ai deveni un adevărat maestru în domeniul tău.

Filozoful grec Platon a inclus câteva caracteristici cheie ale elitelor conducătoare, în monumentala sa operă, cunoscută cu numele de "Republica". În acea operă a introdus termenul de "cibernetică", fiind descris ca guvernare a navei statale. Subliniind controlul mulţimii, Platon a comemorat esenţa scenariului folosit ca să controleze indivizii până şi azi, pentru a-i face parte a unui grup sau stat.
Acesta este cunoscut sub numele faimos de "alegoria peşterii", o strategie utilă, care este simbolul istoriei controlului mental.
Ideea ciberneticii a apărut prima oară în "Republica" lui Platon, în volumul 6. Şi, în textul grec, original, este scris "kybernetes", dar poţi discerne, uşor, legătura acestui cuvânt cu cibernetica, controlul nu numai al naţiunilor, ci şi al integrării indivizilor în colectivele ce formează naţiunea.

În decursul istoriei, orice mare lider a trebuit să înţeleagă potenţialul deţinut de informaţie, potenţialul discursului, potenţialul cuvintelor, potenţialul cărţilor.
Ce este un cetăţean, dacă nu o persoană care, cu sau fără voie, participă la maşinaţiunile statale?
Cum am putea căpăta obiceiurile caracteristice cetăţeanului, fără a fi stimulaţi de către stat şi care ar fi răspunsul nostru?

Într-o încercare de a sprijini statul, un italian din secolul al XV-lea, numit Niccolò Machiavelli a scris câteva cărţi, menite să ajute elita conducătoare să-şi domine supuşii prin cele mai eficiente tehnici de război psihologic, disponibile lumii, la acea vreme.
Încerca să convingă familia de Medici să-l angajeze pe post de consilier politic.
Conspiraţia este esenţa istoriei, este povestea jefuitorilor care se ocupă de cei care produc. Pretind că au grijă de ei, prin guvernare, care nu-ţi oferă nimic din ce nu ţi-au luat, mai întâi, deci nu creează ceva din nimic.
E foarte real ceea ce fac: te lasă fără drepturi, iau drepturile unora şi adaugă mai multe la drepturile altora.
În concordanţă cu eforturile lui Machiavelli, consecinţele tiraniei au fost plantarea seminţelor libertăţii în toată Europa, cu autori ca Étienne de La Boétie, un francez, care au condus indivizii către reconsiderarea propriei situaţii, pentru a descoperi mijloace eficiente de a obţine libertatea pentru toţi.
Deci, toate aceste idei ale lui Machiavelli învăţau elita conducătoare ce să facă, într-o manieră mult mai eficientă şi mai practică, fără ca oamenii să-şi dea seama de asta.
Dar greşeala lui a fost că şi alţi oameni îi puteau citi cărţile, nu numai elita conducătoare.

Étienne de La Boétie a scris un discurs despre sclavia voluntară. Ceea ce face, de fapt, de La Boétie, este că arată că tot ce a învăţat Machiavelli elitele, privind controlul, se destramă în momentul în care înţelegi procesul, la nivel de bază, când, ulterior, îţi poţi retrage consimţământul şi numai prin asta te şi eliberezi.
  • "Noi te controlăm!
  • Noi îţi controlăm mintea!
  • Noi te facem să crezi că nu deţii putere creatoare!
  • Noi te facem să uiţi că posezi imaginaţie, care este aptitudinea fundamentală prin care îţi poţi inventa propria realitate."
Multe componente ale colectivismului combinate pentru a forma un sistem coerent, sunt menite să transforme individul într-o rotiţă a maşinăriei statale.
Primul pas este de a-ţi elimina autonomia, creând, astfel, dependenţa de stat sau de colectiv.
Următorul pas este de a crea o motivaţie bazată pe teama de lipsuri, contrarie creativităţii şi productivităţii.
Înlături sistemele autonomiei, creativităţii şi autoeducării, care au ajutat, în primul rând, la crearea personalităţii individuale şi vidul este umplut de voinţa colectivului.
Natura are oroare de vid şi mintea nu diferă de ea.

Inovatorul şi enigmaticul filozof german al secolului XIX, Georg Wilhelm Friedrich Hegel, a observat că istoria umană poate fi manipulată, pentru a crea un rezultat născocit. Observaţiile de esenţă ale lui Hegel, asupra metodelor prin care istoria poate fi inventată de către un mic grup uman, se traduc într-o lume în care alegerile individuale pot fi măsluite, distanţându-le de necesităţi.

Cum să falsifici, de exemplu, opinia poporului american, astfel încât să sprijine, total şi nu numai să sprijine, ci să şi solicite un război?
Despre reacțiile omenirii la problemele cu care se confruntă, vom discuta în partea a doua.

Niciun comentariu: