Ierusalim - oraşul care a reprezentat locaşul pământesc al lui Dumnezeu, în trei religii majore

Dincolo de ţărmurile sterpe ale Mării Moarte a trăit un popor vechi, numit iebusiţi. Cu mii de ani în urmă, pe întinsul afloriment de rocă, se spune că unii oameni se închinau lui Shalem, zeul soarelui apune.

Oraşul a fost cunoscut numai ca aşezare a lui Shalem.

De-a lungul anilor, acest oraş a reprezentat locaşul pământesc al lui Dumnezeu, în trei religii majore. A fost şi cel mai rezonant loc în confruntările istorice.

Mulţi au crezut că a fost centrul lumii.

Astăzi, oraşul cetate vechi din centrul Ierusalimului este un mozaic de culturi şi credinţe. Evreii, creştinii şi musulmanii trăiesc împreună, totuşi, în locaţii separate.

Fiecare are locul propriu în Ierusalim.

În arabă, Ierusalimul este numit Al-Quds, ceea ce înseamnă: Oraşul Sfânt.

Dar este şi un loc în care oamenii merg la muncă, negustorii îşi vând produsele, iar copiii se joacă şi merg la şcoală. Ierusalimul este mai mult decât un oraş. E frumusete, spirit şi deasemenea religie. Ierusalimul este plin de surprize.

De două ori pe săptămână, cartierul evreiesc există o sărbătoare mare. Băieţii o numesc: Bar Mitzvah - בַּר מִצְוָה. Fetele îi spun: Bat Mitzvah - בַּת מִצְוָה. Este momentul în care copii devin adulți.

Evreii din Ierusalim sunt veniţi din peste o sută de ţări diferite.

Din vremuri biblice, evreii au un cuvânt special ca acela când evreii se întorc în ţara promisă: Aliyah, ceea ce înseamnă că merg până la un loc şi mai mare. Iar pentru evrei, nu există ceva mai mare decât Ierusalimul.

În zona creştină trăiesc etiopieni, ortodocşi din Grecia, catolici, copţi, sirieni şi fiecare comunitate celebrează sărbătorile în felul lor.

Alături de zona creştină se află cartierul armean.

Oraşul vechi este foarte mic, iar categoriile de oameni nu comunică foarte mult, deşi trăiesc în aceeaşi zonă, nu ştiu foarte mult unii despre alţii.

Pe o suprafaţă de circa 1000 m pătraţi, oraşul vechi din Ierusalim deţine unele dintre cele mai sfinte aşezăminte din lume pentru evrei, creştini şi musulmani.

De ce jumătate din oamenii de pe pământ preţuiesc acelaşi spaţiu mic?

Ierusalimul se află la intersecţia dintre Africa, Asia şi Europa. O regiune cunoscută ca leagănul civilizaţiei. Marile imperii au început aici, acum 5000 de ani. Alte mari puteri au apărut în jurul Ierusalimului devenind astfel un câmp de luptă constant.

Fiecare civilizaţie şi-a lăsat amprenta aici.

Romanii au construit oraşe portuare mari pe Marea Mediterană.

Pe mormintele profeţilor biblici, musulmanii au construit altare.

Pe un platou mare, peste Marea Moartă, regele Irod cel Mare a construit Masada, o cetate de munte, unde rebelii evrei au opus ultima rezistenţă împotriva armatei romane.

În deşertul Iudeii, primii creştini au construit mănăstiri izolate, iar unele mai sunt şi astăzi.

Fiind cucerit de peste 40 de ori, Ierusalimul ascunde multe oraşe, fiecare construit pe ruinele altuia. Ruinele mai pot fi găsite şi astăzi.

Unul dintre motivele care face Ierusalimul un loc interesant pentru construcţii sunt straturile de ocupaţie continuă, unul deasupra celuilalt. Întorcându-ne înapoi, acum 5000 de ani la primii locuitori, la iebusiţi, profeţi biblici şi apoi de la locuitorii lui Israel din perioada romană până la cruciaţi şi până în prezent. 

Înţelegem vechiul Ierusalim ca o încercare de a aşeza un puzzle uriaş mai ales că ne lipsesc cele mai multe piese şi nu ştim unde ar fi originalul de bază a imaginii.

Tot ce descoperim în pământ este ca o nouă piesă de puzzle.

Ierusalimul se află la capătul unei regiuni care a dat motiv arheologiei să avanseze în căutări. Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri este reprezentată de documentele de la Marea Moartă, care au fost scrise cu peste 2000 de ani în urmă şi sunt de departe cele mai vechi copii pe care le avem din Biblia ebraică. 

La cele mai adânci niveluri sub pământ s-au găsit primele rămăşiţe ale oamenilor care au trăit în această ţară.

Ce a atras în primul rând pe oameni la Ierusalim?

Este izolat, sărac; oraş de munte stâncos. Răspunsul este simplu: apa. În inima oraşului antic din Ierusalim este un izvor care are apă proaspătă în tot timpul anului. Deci, locuitorii au tăiat un tunel prin roca de bază solidă pentru a ajunge la apă. În afară de apă există un alt motiv pentru care Ierusalimul a devenit important. În partea de sus a dealului cu vederea spre oraş.

Marele afloriment de rocă despre care se credea de iebusiţi că este închinat zeului apusului de soare. În tradiţia evreiască, aceasta este piatra fundamentală unde a fost creată lumea şi locul unde cele mai importante evenimente din Biblie s-au petrecut. Abraham pregătit să sacrifice pe fiul său, într-o încercare de credinţă. Regele David aducând Chivotul Legii. Şi împăratul Solomon construind primul templu, casa lui Dumnezeu. După ce templul a fost distrus de babilonieni, credinţa a supravieţuit, scrierile biblice descriind că Ierusalimul a fost cel mai apropiat loc de pe pământ la Dumnezeu.

Pe Muntele Măslinilor este un mormânt, numit după profetul Zaharia. Zaharia a văzut distrugerea Ierusalimului acum peste 2000 de ani în urmă, dar el a prezis că într-o zi evreii se vor întoarce în patria lor. Acesta a fost visul evreiesc de sute de ani, să fie din nou în Ierusalim.

Oamenii obişnuiesc să meargă și să spună rugăciuni la Zidul Plângerii. Ei cred că toate rugăciunile trec prin Zid şi ajung la Dumnezeu. Locul de rugăciune evreiesc de la Zidul de Vest este unul dintre cei patru pereţi care sprijină enorma platformă de piatră unde acum 2000 de ani, regele Irod cel Mare reconstruit templul pe o scară comparabilă cu Marile Piramide din Egipt.

Când Irod a reconstruit templul a înconjurat platforma pe care se află acest perete masiv. În colţul de sud-vest al acestui zid se văd pietrele gigantice cu care a fost construit peretele.

Cum au putut fi aşezate pietrele uriaşe în această poziţie fără nici un fel de utilaje moderne pe care le avem astăzi?

Astăzi, la mult timp după ce al doilea templu a fost distrus de armata romană, evreii deplâng pierderea zidului care odată era cel mai apropiat de templu. Zidul de Vest.

Timp de secole, pelerinii creştini au venit în locurile lui Iisus, în Betleem, locul naşterii Sale şi în Ierusalim, locul unde a fost omorât.

Apoi este râul Iordan, acolo unde se crede că a curs apa in care a fost botezat Hristos până spre Marea Galileii.

Potrivit Evangheliilor, el a început propovăduirea în satul Capernaum şi a învăţat în sinagogă.

Pe aceste ţărmuri, creştinii ştiu că a ţinut unele dintre cele mai faimoase predici ale Sale. A găsit ucenici printre pescarii locali. Aici este grădina Ghetsimani, din Ierusalim, locul unde, după Noul Testament, a fost arestat înainte de a fi condamnat la moarte.

În Vinerea Mare, mii de pelerini merg pe jos pe Drumul Crucii (Via Dolorosa) drumul ce l-a parcurs Iisus înainte să fie crucificat.

Finalul procesiunii are loc în interiorul Bisericii Sfintei Învieri.

Cei mai mulţi oameni cred că Iisus a fost înmormântat aici.

În subteranul bisericii, arheologii au găsit gravuri vechi. O corabie trasă de un om cu o inscripţie în limba latină: 

"O, Doamne, am ajuns."

Inscripţia este veche de peste 1700 de ani, fapt ce arată că creştinii se închinau aici chiar înainte ca biserica să fie construită.

Într-o altă parte a bisericii, sunt morminte antice săpate în stânca cunoscută sub numele de Golgota.

Mulţi arheologi sunt de părere că acest loc a fost un cimitir evreiesc în vremea lui Iisus.

Pe aceste morminte în stâncă de pe Golgota se va construi mai târziu cea mai importantă Biserică a creştinismului,

Biserica Sfintei Învieri.

În cele din urmă, arheologii nu au putut dovedi că Iisus a fost îngropat aici. Aceasta rămâne o chestiune de credinţă.

În timpul ramadanului, fiecare stradă concurează să vadă cine poate face cele mai bune decoraţiuni şi cine organizează cea mai mare paradă.

Pentru lumea musulmană, Ierusalimul este oraşul profeţilor, Avraam, David şi Iisus. Musulmanii cred că ultimul dintre profeţi a fost Mohamed, şi că într-o noapte, el a fost luat într-o călătorie miraculoasă din Mecca la Ierusalim, unde a urcat la cer pe o scară de lumină.

De peste o mie de ani, musulmanii au legat călătoria profetului Mohamed cu platforma de case de piatră de pe Domul Stâncii de Aur şi moscheea de la capătul sudic.

Dintre toate clădirile din Ierusalim, cea mai frumoasă este Domul Stâncii.

Domul Stâncii este, de fapt construit pe o stâncă numită Al Sakhrah, unde se crede că profetul Mahomed, cuprins fiind de pace, a urcat la cer şi a condus pe toţi proorocii în rugăciune.

Construit în urmă cu 1300 de ani, Domul Stâncii este printre cele mai vechi monumente islamice din lume.

Dar de ce aici, chiar deasupra Zidului de Vest?

Ce este acest locaş care a deschis poarta spre Dumnezeu pentru musulmani?

Cea mai veche hartă a Ierusalimului descoperită vreodată arată că atunci când musulmanii au ajuns biruitori în secolul al VII-lea au găsit un oraş creştin, dominat de Biserica Sfântului Mormânt.

Se spune că au fost invitaţi să se roage în interiorul bisericii, dar ei au cerut în schimb locul din partea de sus a platformei de piatră pentru a construi locul lor de cult. Platforma era abandonată, umplută cu gunoi. A fost nevoie de o singură curăţenie generală pentru a începe apoi construirea clădirii.

Marele afloriment de rocă este obiectul din centrul sfintelor povestiri din Ierusalim.

Sâmbătă înainte de Paşti, creştinii ortodocşi sărbătoresc învierea lui Iisus la ceremonia Sfintei Lumini, unul dintre cele mai vechi ritualuri ale creştinismului.

Pentru evrei marile zile sfinte se celebrează la Zidul de Vest de către rabinii, despre care se spune că ar avea aceeaşi binecuvântare ca cei de acum 3000 de ani.

În zilele ramadanului, musulmanii cred că cerul se deschide şi răspunde la toate rugăciunile lor.

Fiecare religie are o presupunere una faţă de celălaltă. Oamenii se credem că suntem atât de diferiţi, dar au mai multe în comun decât își dau seama. Trăiesc în acest spațiu mic şi tuturor le place, toţi iubesc Ierusalimul.

Evrei, creştini şi musulmani, s-au regăsit adesea în conflict. Cu toate acestea, toţi au un patrimoniu şi o dragoste pentru locul în care îşi trăiesc convingerile lor.

Nicăieri nu este acest lucru mai evident decât în Ierusalim.

De acest oraş de pe un deal se leagă speranţele lumii.