Chimia și imensul laborator numit „Pământ” - partea a IV a

Iată-ne ajunși la ultima parte din mini-seria Chimia și imensul laborator numit „Pământ”.
Gasești aici primele trei părți: 1 2 3

Pot să transform plumbul în aur?
Chimiştii încearcă să facă asta de 2.000 de ani.

Fie că e aur sau plumb, ambele metale au câteva calităţi similare. Ambele sunt metale grele şi sunt maleabile, mai ales când sunt încălzite, acesta fiind motivul pentru care alchimiştii au încercat de-a lungul timpului să-l transforme pe unul în celălalt.

Fără succes.

De fapt, mulţi alchimişti au murit din cauză că respirau gazele nocive în timp ce încercau să transforme plumbul în aur.

Chiar şi omul care a descoperit gravitaţia, Sir Isaac Newton, a cochetat cu alchimia şi s-a intoxicat cu mercur în ultimii ani de viaţă ca rezultat al mai multor... hobby-uri chimice.

În anul 1970, oamenii de ştiinţă ruşi au descoperit în mod neaşteptat ca o parte din scutul de plumb din reactorul nuclear incredibil, se transformase în aur.

Secretul, se pare, este radiaţia.

Numărul atomic al aurului este 79, în timp ce al plumbului este 82. Dacă încălzeşti plumbul cu radiaţii, acestea provoacă acumulări de energie, din care o parte trebuie să fie eliberată.

Rezultatul este că plumbul pierde o parte din protoni. 

Şi dacă eşti norocos, imediat ai obţinut aur!

Sună simplu, dar e o chichiţă. Aurul ar fi atât de radioactiv, încât ai muri înainte de a-l depune în bancă. Se ştie, totuşi, că avem nevoie de aur şi pentru altceva, nu doar pentru bijuterii. De asemenea, este un conductor extraordinar şi se găseşte în tot felul de dispozitive electronice.

Ai un telefon mobil? Ghici, ce? Telefonul vostru este plin de aur.

Nu suficient să-ţi faci un inel, dar circuitele din telefon sunt conectate între ele cu fir de aur.

Aurul are o conductibilitate ridicată. Este capabil să renunţe la electronii săi şi să treacă aceşti electroni prin materiale astfel încât să poată conduce curentul electric.

Alte materiale sunt mai puţin bune la asta, pentru că ele îşi păstrează electronii mult mai strâns.

Aurul este scump. Poate chimia să ne dea un răspuns? Poate.

În prezent, ştiinţa încearcă să folosească nanotehnologia ca să manipuleze electronii de pe suprafaţa metalelor de bază, cum ar fi plumbul, pentru a le face să se comporte ca omologii lor preţioşi.

Poate că nu e exact ce aveau alchimiştii de gând să facă, dar le transformă în aur, într-un fel.

O altă problemă de care alchimiştii antici au fost veşnic preocupaţi era să descopere poţiunea care să le ofere viaţă veşnică. 

Mă întreb dacă chimia poate rezolva şi această problemă.

Pot să trăiesc veşnic?

Acesta este Sfântul Graal al chimiei: elixirul tinereţii veşnice.

Din păcate, în ciuda multor cercetări de-a lungul sutelor de ani, încă nu l-am găsit... încă.

Însă am descoperit substanţe chimice care ar putea ajuta să ţină moartea la distanţă puţin mai mult timp. Scopul este de a prelungi viaţa prin repararea daunelor la care sunt supuse celulele noastre de-a lungul timpului, care este motivul temutei îmbătrâniri.

Unul dintre mecanismele îmbătrânirii este că genele, partea din codul genetic, pe măsură ce celulele se divid şi se duplică, genele sunt transmise de la celulă la celulă, dar devin din ce în ce mai scurte.

De-a lungul timpului, puteţi vedea efectele.

Acest fapt îl numim "îmbătrânire".

Printre cei mai promiţători candidaţi descoperiţi până cum ar fi această enzimă numită Sirt3 (sirtuină 3), o proteină care păcălește organismul să creadă că nu are nevoie de mai multe calorii.

De ce acesta este un lucru bun?

Aceste proteine pot apăra împotriva unui important factor contributiv la deteriorarea celulelor: supraalimentarea.

Când caloriile în exces vă invadează organismul, determină celulele să îmbătrânească într-un ritm mai rapid.

Dar salvarea vine de la vinul roşu, plin de substanța minune, numită resveratrol, o substanţă chimică produsă de viţa-de-vie.

Studiile au demonstrat că resveratrolul prelungeşte durata de viaţă a subiecţilor testaţi, şoarecii, cu mai mult de 50%.

Acest lucru ar putea explica de ce francezii, cu toată dragostea lor pentru alimentaţia bogată şi vinul roşu, continuă să trăiască la fel de mult ca toţi ceilalţi.

Alte remedii contra îmbătrânirii nu sunt atât de atrăgătoare.

Rapamicina, de exemplu, este un agent antifungic care se găseşte doar în solul de pe Insula Paştelui.

Se presupune că acesta poate încetini procesul îmbătrânirii.

Totuşi, nu e prea distractiv mâncatul solului. Aşa că, delectarea cu un pahar de vin pe zi ar putea oferi o viaţă sănătoasă.

Dar nu exageraţi. Dacă nu, aceasta va fi băutura care vă poate ucide.

Găsirea elixirului tinereţii veşnice e ceva care-i puţin probabil să se întâmple contemporan nouă.

Dar chimia întotdeauna ne-a dat puterea şi încrederea să rezolvăm problemele şi chiar să visăm imposibilul.

Să fiţi siguri că asta nu se va schimba.

Şi cine ştie? Poate că într-o zi, vor veni cu o reţetă care să ne ajute să ne reamintim tot ce am învăţat la ora de chimie.

Aş vrea şi eu una.